Dupa 20 de Ani


Conform datelor analizate de Institutul de Cercetare a Calitatii Vietii al Academiei Române, programele guvernarii duc cu siguranta la cresterea decalajului dintre noi si celelalte tari europene, la crearea unei falii profunde fata de modelul european. Programele guvernamentale românesti contin un model de subdezvoltare cronica, departe de modelul european de dezvoltare. Asta vrem? Este important sa evaluam corectitudinea optiunilor noastre politice si prin raportare la optiunile europene. Saracia nu este o problema doar a individului, ci si a colectivitatii. Ea se manifesta prin degradarea si demoralizarea resursei umane, reprezentând totodata sursa principala a delincventei si violentei. Este o responsabilitate colectiva crearea de locuri de munca, profesionalizarea si motivarea fortei de munca. O societate divizata economic si politic, printr-o competitie lipsita de o moralitate elementara pentru putere, din resursa esentiala a prosperitatii devine un factor al blocarii ei. Exista o politica constanta de dezagregare a sistemelor publice de educatie si sanatate atât prin subfinantare, cât si prin decredibilizare prin exemple negative generalizate.

Se constata o puternica orientare politica de privatizare a acestor servicii, cu toate consecintele lor sociale negative. Efectul probabil este accentuarea polarizarii sociale, în timp ce segmentul sarac, în extindere, este condamnat la o educatie precara si o stare de sanatate tot mai sarac sustinuta. Din discursurile publice se prefigureaza o optiune care tradusa în activitatea practica se va dovedi catastrofala: prosperitatea se poate realiza printr-o accentuare a polarizarii sociale si un dispret fata de largi segmente sociale în pragul saraciei: exclusii din economie, pensionarii, copii, bolnavii si chiar "bugetarii". Raportul ICCV conclude: functia sociala a statului român este cea mai precara din UE (ca procent din PIB), dar si ca pondere din buget; rezultatul acestei subfinantari este amplificarea costului social al crizei, degradarea serviciilor publice de baza si cresterea neîncrederii în institutiile publice; politica de taiere a salariilor si pensiilor contine riscul de a continua cu cresterea impozitelor si taxelor, fapt care ar duce la o reproducere a situatiei sociale din 1989, atât ca saracire, cât si ca explozie a tensiunilor sociale; iesirea din criza impune o explorare imaginativa a optiunilor, în acest material fiind formulate câteva dintre ele, rezultate din aria noastra de competenta.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu