Ciupeste-ma! In prima secunda cred ca am renascut, pana mi-am dat seama ca trebuia sa imi iua adio de la rochia mea si ca machiajul mereu arata de toata jena. Dar tot nu-mi venea sa cred. Baiatul la care visez de anii de zile e chiar in fata mea si imi intinde mana pentru a ma ajuta sa ma ridic. Ce gentil. Dar in momentul acela, numai pe el nu voiam sa-l vad. Cred. Nu, sunt sigura! Nu i-am dat mana, ci m-am ridicat singura si fara vreo explicatie am plecat ca din pusca. Ideea foarte necugetata! A fugit dupa mine, m-a prins. Era clar. Nu ma puteam pune cu fizicul lui atletic, apoi m-a ridicat asa cum isi ridica mirele aleasa vietii sale si in timp ce-i articulam numele cu furie oarba si ma zbateam ca un copilas de doi ani in bratele lui, m-a dus inapoi de unde plecasem, dar nu m-a asezat din nou sub copac, ci pe banca. Mult mai confortabil! S-a pus langa mine.
A deschis gura pentru a spune ceva, dar chiar nu aveam de gand sa-l ascult. Am tras aer in piept si am spus: Uite ce-i. Nu era nevoie sa vii dupa mine. Sunt in regula, am inteles! Si in plus tu ai zeci de mii de fane care plang cand te intalnesc. Dar nu toate sunt asa frumoase ca tine. a spus uitandu-se parca ametit la mine. Zayn, poti pleca acum, te asteapta Amber. am spus rostindu-i numele cu un oarecare dispret. O secunda a stat parca pe ganduri, dar apoi a venit ca o vijelie mai aproape de mine si mi-a pus mana pe fata. Se uita la mine buimac. Apoi oarecum si-a revenit din transa. Privirea lui era din nou expresiva. Se apropia de fata mea rapid. Am inghitit in sec. Avea niste buze asa frumoase. O clipa mai tarziu am reusit sa le simt pe "propria piele". L-am simtit intru totul. Am simtit caldura corpului lui. Am simtit dragoste. M-am retras din sarutul si stransoare lui si l-am privit drept in ochii de catelus...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu