Am ramas ultimul nebun de pe acest pamant care, in ceasul inaintat al noptii, si-a deschis, pe langa suflet, fereastra larg, atat de larg incat strigate de balamalele au tabarat in camera, linsand dominanta liniste atunci cand si-a atins patetica limita, ca sa primeasca tot frigul in casa. Am ajuns singurul care, la ora aceasta, numara fulgii aruncati din cerul inghetat, singurul ce vrea sa le opreasca caderea nimicitoare; sunt urmariti, ca niste infractori, de farul subred al lunii, un debil zambet, intors pe verticala, desenat cu creta pe cerul impietrit de frigul lui noiembrie... Au scapat dintr-o alta lume, diferita, blocata sub un bloc de aer rece, acolo sus, dupa norii fumurii ce se impleticesc in figurine de ceara, captivi ingeri puri de iarna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu