Umberto Eco marturisea ca n-a citit "Balciul desertaciunilor" si ca nu are nici remuscari, nici complexe pe tema asta. Jean-Claude Carrière zicea si el ca a crescut intr-o casa fara carti, singurul volum fiind unul al lui Georges Sand, carte rascitita de tatal lui. O marturisire similara, de "m-am nascut intr-o casa fara carti", facea si Herta Muller. De la mine din cap si cu cuvintele mele va spun ca eu de aici inteleg ca nu e obligatoriu sa stii ablativul pana la 8 ani. Tot secretul e sa iti dai seama nu poti trai fara carti, nu ca nu te poti naste. De venit pe lume poate oricine. Am aflat (blogosfera e mica si rotunda, adica veste cu veste se intalneste, ca om cu om) ca in locul fasoanelor de cardasie se pune la cale Proiectul Blogcultura, valoare pe bune, cultura din seva, nu din PR, sa cumparam pentru ce simtim, nu pentru alte etichete tampite de moment. Vestea vine de la Moshe & Mordechai. Si am recitit-o cu placere la Lucia Verona. Sa ne trezim in fiecare zi, cate putin, sa fim vii cu fiecare cuvant, cat mai putem scrie, vorbi, vedea. Cu pasi mici, nu "nu fa asta", ci "nu face asta". Si mai mici, sa redescoperim bibliotecile publice, de cartier, o retea superba, cu miros de carte adevarata. Si cei mai mici, sa revedem cateva filme alb-negru, de care ne aducem aminte ca ne-au placut. Si sa descarcam mai putin. Toate incep cu o utopie sau un ars pe rug.