De ce, in fond, nu ma intereseaza? Traim in societatea indignarii permanente. In fiecare dimineata, deschizand televizorul, radioul sau ziarul, suntem invitati sa ne indignam pentru ceva. Cred ca e cam unicul resort psihologic pe care-l mai foloseste media. N-am observat, in orice caz, nici un altul. Inainte, deschideai un ziar spunandu-ti "Acum, voi afla", daca era un ziar mai serios "Acum, voi intelege". Azi, daca deschizi un radio, cumperi un ziar sau atingi telecomanda televizorului, e pentru ca ai in subsidiar gandul "Acum ma voi indigna". E ca o doza zilnica de moralism pentru debili. Ceva nu merge. Intai, pentru ca indignarea e narcisica, ne indignam totdeauna pentru ce fac ceilalti (or, morala e inclusiva, e tocmai ce aplici la tine insuti, exigenta etica se aplica la sine). Esti, apoi, decomplexat si instrainat de ce se intampla cu adevarat. Ai impresia, balansand somnolent telecomanda, ca ti-ai facut cumva datoria. De fapt, nu stii si nu intelegi nici cu un milimetru mai mult, si n-ai participat la nimic. In fata, o realitate mereu neschimbata, inlantuire de scandaluri, desemnare pe rand a victimelor, amenintari, epidemii, fobii, care-ti pare tot mai incalcita, mai plictisitoare. Pana si umorul sufera, si el trebuie sa dea in cheia minora a indignarii. Treptat, te preocupa mai mult sa faci interesanta o situatie, decat ce se intampla. Totul cu inflatie de invective (daca li s-ar impune sa suprime adjectivul s-ar bloca in rigor mortis, n-ar putea formula nici o fraza). Litania indignarii permanente e o pasiune mediocra. Un univers melancolic-bleumarin de racnete si neant, o pacla a mintii, un fel de a mesteca nimic. Cand un ganditor local a putut spune "In clipa cand nu ma voi mai indigna inseamna ca sunt mort", m-am prabusit. Un plictis mortal, asta resimt fata de indignarea permanenta, de tot acest univers opac al dezbaterii care nu dezbate nimic. In fine, n-are importanta. M-am atasat de autorii imoralisti, de tipii in stare sa-ti spuna o idee, o poveste, sa descrie realul, fara sa-ti umfle pieptul de indignare sau de sine. Mizele sunt atat de indepartate. Regret. Si am obosit.