Tocmai ce am asistat la un spectacol extraordinar. Dupa ce s-a incheiat, au gasit de cuviinta, asa bine crescuti cum se cred domniile lor, cantareti de folk “de elita”, elita care are un standard muzical extrem de scazut, cel putin fata de folkul care imi place mie sa-l ascult, repet, au gasit de cuviinta sa faca bascalie de nebuna care a indraznit sa urce pe scena inainte de sfarsitul spectacolului si sa dea flori unui singur artist de pe scena, si nu la doi, cati erau. S-a ras, s-a glumit la greu, pe seama mea, si au aruncat florile unei tiganci. Rusine sa va fie, artisti de mucava! Cantecele voastre incep sa miroasa a plastic, fiindca va lipseste cu desavarsire mintea far’ de pre-judecati, care este baza necesara pentru dezvoltarea creativitatii.
Radeti de oameni, si o faceti in spatele lor, ca niste ipocriti, va credeti dumnezei fiindca v-a dat Dumnezeu voce, asa cum nu a dat multora. Dar ce aveti si nu ati primit de sus? Va spun eu ce aveti si nu ati primit de sus: ipocrizia si mandria ca ati fi cineva, ca ati fi mai deosebiti decat oamenii carora le cantati, pe care vreti sa ii invatati voi bunele maniere, considerand ca ei nu le cunosc! Cultura romaneasca se duce dracului cu artisti ca voi... cu artisti de mucava... daca nu aveti in voi strop de iubire pentru oameni, arta care iese din voi este arida si plina de mediocritate. Exista oare drama pe care voi sa nu o persiflati in cantecele voastre, cantecele voastre persiflare sub acoperire, pe care voi intelegeti sa o numiti cu emfaza, folk?