Saracire Intelectuala

Ne îndreptam spre o saracire intelectuala, care va transforma România într-un desert cultural. Domnule profesor, toata lumea stie ca Istoria este dispretuita si ignorata în tara noastra. Cât de gresita este aceasta atitudine din partea guvernantilor ultimilor 21 de ani? Cauzele restrângerii dramatice si regretabile a ponderii istoriei în învatamântul românesc trebuie cautate, în opinia noastra, mai întâi, în confruntarea dintre globalism si identitatea nationala si, apoi, în perceptia eronata a necesitatilor de pregatire intelectuala si culturala a omului contemporan. Noile forte economice globale îsi propun nu ocuparea unui teritoriu sau dominarea unei tari, ci subordonarea întregii lumi. În atingerea acestui tel, globalismul întâmpina un obstacol: identitatea nationala a popoarelor, întruchipata în statele nationale. Identitatea nationala se hraneste si din memoria istorica, si, atunci, globalismul ataca istoria pentru a slabi constiinta nationala. 

În al doilea rând, globalismul nu are nevoie de oameni cu un larg orizont de cultura, el vrea specialisti de nisa, performanti într-un domeniu restrâns. Ne îndreptam spre o saracire intelectuala, care va transforma România într-un desert cultural. Cred ca în predarea istoriei, a istoriei românilor în primul rând, în ultimii 21 de ani, s-a înregistrat un regres pe cât de daunator, pe atât de condamnabil. Scoala româneasca, o scoala cu excelente traditii de învatamânt solid si fertil, a fost pusa la pamânt de coalitia dintre elevii lenesi, bolnavi de socializare pe Facebook; parintii isterizati de odraslele nemultumite ca trebuie „sa-si faca temele acasa", si birocratii plafonati, grijulii cu scaunele lor, nu cu educatia, si copiind mecanic din publicatii straine, pentru a redacta legi, regulamente si programe analitice. De 21 de ani se fac reforme si iar reforme ale învatamântului, care, în realitate, submineaza functia instructiv-educativa a scolii. Primul pas în cretinizarea elevilor este prigoana dezlantuita de birocratii Ministerului Educatiei împotriva volumului de cunostinte transmise elevilor. 

La istorie - si nu numai la noi - s-a început cu îndepartarea cronologiei: „Sa nu încarcam mintea elevilor cu date". Foarte bine: istoria nu este o disciplina de memorizare, ci de analiza. Dar fara repere în timp nu se pot stabili legaturile cauzale. Si eu sunt împotriva învatarii pe dinafara a datelor lesne de gasit într-o cronologie sau într-un manual, dar - pentru Dumnezeu! - cum sa întelegi raporturile de cauza-efect dintre evenimente daca nu cunosti succesiunea lor în timp? Nu se doreste ca elevii sa aiba o pregatire temeinica, si cei trei componenti ai coalitiei de care am amintit prefera niste adolescenti ignoranti, incapabili sa depaseasca limbajul „misto" si „naspa". Cu astfel de cetateni, viitorul României este sumbru. În timp ce bulgarii îsi împânzesc tara cu santiere arheologice, în cautarea tracilor cu care nu au nici o legatura, românii, urmasi directi ai dacilor si romanilor, sunt gata sa cedeze strainilor, spre distrugere, vestigiile daco-romane de la Rosia Montana. Care ar trebui sa fie atitudinea statului fata de cercetarea arheologica?